Descriere

În anul 1332 localitatea a fost menționată pentru prima dată într-un document sub denumirea Buduk. Satul era deja în prima jumătate a secolului al XIV-lea o localitate cu biserică, având populație secuiască.
În 1495 apare sub numele Bodog, iar în 1508 și 1614 ca Bodok.

Înainte de anul 1440, satul a fost proprietatea familiei Bodoki. În această perioadă sunt menționați László Bodoki, János Bodoki, precum și György Bodoki, amintit într-un document ca fiind cantor al bisericii din Alba Iulia; de asemenea, sunt menționați Tamás Bodoki și magistrul Tamás, administratorul altarului „Sfânta Cruce”, care ulterior a devenit canon – numele său fiind cunoscut și sub forma Szentkereszti.

În 1495, Antalné Cserjék din Bodog, Márta – fiica lui Balázs Szentgyörgyi – a împărțit moștenirea tatălui ei.

În 1597, aici a trăit memorialistul Mikó Miklós, secretarul principelui Bethlen Gábor (†1668).

În 1910, satul avea 919 locuitori, în majoritate maghiari. Până la Tratatul de la Trianon a aparținut plășii Sepsi din comitatul Trei Scaune.
În 2011, dintre cei 2553 de locuitori, 2396 erau maghiari și 89 români.

Obiective turistice

• Biserica reformată fortificată, înconjurată de zid de apărare, datează din secolul al XV-lea și a fost reconstruită în 1651. Turnul a trebuit refăcut în secolul al XIX-lea. Zidurile de fortificație formează un semicerc; partea lipsă a fost demolată în anii 1920, iar piatra a fost folosită la construirea școlii.
  
  
  
• Pe promontoriul Munților Bodoki, spre valea Oltului, se văd ruinele întinse ale Cetății Kincsás. Numele provine din credința că în zonă ar fi fost îngropate comori. Originea și istoria cetății sunt necunoscute, dar cel mai probabil în Evul Mediu a fost un loc de refugiu.
  
  
  
• Mai jos, de-a lungul pârâului, pe o creastă în formă de poartă, se observă valurile de pământ ale Cetății Leányka.
  
  
  
• Satul este renumit pentru izvorul său de apă minerală (izvorul Salus), care este și îmbuteliată, precum și pentru băile sale terapeutice.

Munții Bodoc

Masivul Bodoc este încadrat de văile Oltului și Râului Negru. Înălțimile principale sunt:

• Kömöge – 1241 m
  
  
  
• Henter mezeje – 1213 m
  
  
  
• Vârful Bodoc– 1194 m
  
  
  

Primăvara, câmpiile de ghiocei de pe culme reprezintă o atracție naturală rară.

Pe drumul forestier care urcă din Bodoc, de-a lungul pârâului Talamér, la 4 km de sat se află așa-numitul „Kövest”, unde cursul apei a modelat o suprafață asemănătoare unui drum pietruit, formând o mică bazină la margine.

Pe creasta secundară, spre est de valea pârâului Besenyő, se ridică vârful proeminent Emberhányás, înconjurat de alte înălțimi mai mici. În zilele senine, de pe creastă se poate vedea întreaga depresiune a Trei Scaunelor și munții ce o încadrează.

Apele minerale din Bodoc

În comună există mai multe izvoare carbogazoase și necarbogazoase, cunoscute pentru efectele lor terapeutice – benefice pentru afecțiuni vasculare, locomotorii și ginecologice.

Dintre cele șapte izvoare, trei sunt îmbuteliate sub numele Bodoc Matild: Lenke, Vilma și Matild.

Primul concesionar al izvorului a fost întreprinzătorul György József, care a numit apa după logodnica sa, Matild. Tradiția spune că el a făcut celebră apa minerală „Matild” și în străinătate.
Legenda locală afirmă că, în timpul vizitelor sale la Viena, turna din apa minerală adusă în traistă în vinurile rafinate consumate la restaurante elegante, după care îi invita pe ospătari să guste. După ce o lăudau cu voce tare, proprietarii erau convinși să încheie contracte de furnizare de volume mari de apă minerală. Popularitatea „apei Matild” a crescut rapid, ajungând să cucerească Europa și chiar și țările de peste ocean, datorită conținutului stabil de CO₂ care permitea transportul maritim.

Cetăți

În zonă nu se mai păstrează cetăți intacte, ci doar ruine, ale căror perioade de construcție nu pot fi stabilite cu exactitate.
Cetățile existente odinioară au fost: Kincsás, Herecz, Leányka și Pince.

Zona cetăților Kincsás, Herecz și Leányka, situate pe malul stâng al Oltului, a fost declarată rezervație arheologică.

• Cetatea Kincsás din Bodoc a fost cercetată arheologic în 1950, fiind descoperite ziduri de piatră, fragmente ceramice din epoca fierului și o sabie medievală, indicând o datare medievală. Odinioară exista un tunel boltit care servea drept ieșire secretă. Numele „Kincsás” provine din legendele despre comori îngropate în zonă.
  Un traseu turistic marcat cu cerc roșu duce la cetate, pornind din Olteni și trecând prin Bodoc.
  
  
  
• Cetatea Herecz, cunoscută și ca Cetatea Mikó, se află în hotarul localității Oltszem. În 1827, contele Mikó Miklós a demolat ruinele și a folosit piatra pentru a construi castelul său. Casele mai vechi din Oltszem și Mălnăș au fost construite tot din piatra cetății.
  Legendele afirmă că cetatea a fost ridicată de uriași care puteau ajunge în câțiva pași la Kincsás. Tradiția spune că uriașul care locuia aici stăpânea nouă sate: Olteni, Bodoc, Zoltan, Etfalău, Martonosi, Fotos, Ghidfalău, Angheluș și Pădureni.
  Este posibil ca povestea să aibă legătură cu strămoșii familiei Mikó, prezenți în zonă încă din secolul al XIV-lea.
  
  
  
• Cetatea Leányka se află la nord-est de Olteni, pe malul stâng al Oltului, pe una dintre culmile masivului Bodoc. Legenda spune că aici au fost ascunse fetele frumoase ale cetăților Kincsás și Herecz. Un drum de legătură numit „Drumul Căruței” este încă accesibil pe traseu turistic. Se spune că cetatea era conectată printr-un tunel cu cetatea Herecz/Mikó.
  
  
  
• Cetatea Pince era situată pe un vârf de 851 m deasupra Zălanului. Arheologii o consideră o fortificație din epoca feudală. Nu s-au găsit artefacte, dar tradiția afirmă că o galerie subterană lega cetatea de sat.

Trasee turistice

• marcaj punct roșu – către Cetatea Leányka
  
  
  
• marcaj punct galben – către Cetatea Kincsás (1–2 ore de mers)

Curiozitate

Localitatea Olteni a fost desemnată de Ministerul Mediului drept sat prietenos cu păsările. Ornitologii afirmă că în zona Oltfej, în hotarul satului, trăiește haris (crex crex).
Acesta este reprezentat pe panourile sculptate de la intrările în sat și pe hrănitoarele simbolice din centrul localității.

Contact