Descriere

Ozun și-a primit numele, conform tradiției orale menționate și de Balázs Orbán, de la un conducător pe nume Úz. Cea mai veche mențiune documentară legată de localitate se găsește în registrul papal de zeciuială din 1332, unde apare sub denumirea de “Uzun”. O mențiune ulterioară datează din 1567, unde este scris “Wzon” și avea 68 de porți.

Localitatea se află la aproximativ 9 km sud-est de Sfântu Gheorghe, pe malul drept al râului Negru.

Prima atestare documentară sub numele de Uzun datează din 1332. Teritoriul a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri; pe terasa râului Negru s-au descoperit urme ale unei așezări din epoca bronzului. În 1612, satul a fost devastat de sași, în 1704 de armatele habsburgice, iar în 1706 de kuruci. Între 1717 și 1719, localitatea a fost afectată de o epidemie de ciumă. În 1764 aici au fost înscăunați pentru loialitate față de împărat grănicerii secui care au intrat în teritoriu, devenind de atunci sediul comandamentului batalionului. În 1810 avea drept de organizare a târgurilor. În 1738 biserica fortificată a fost avariată de un cutremur, iar după alt cutremur în 1802 a fost demolată în 1819; actuala biserică a fost finalizată în 1829. Turnul clopotniței a fost construit în 1844, pe locul vechii porți. Zidurile de apărare au fost demolate în 1901. În Bătălia de la Uzeni, la 2 iulie 1849, a căzut Gábor Áron, maior în armata revoluționară secuiască și comandantul artileriei secuiești. În 1910, satul avea 1.777 de locuitori. Până la Tratatul de la Trianon, localitatea a aparținut plășii Sepsi din județul Háromszék.

Atracții turistice

• Biserica fortificată reformată, de origine medievală, secolul XIII, cu reconstrucție la sfârșitul secolului XV.
• Biserica romano-catolică, construită între 1918 și 1922.
• Biserica ortodoxă, construită în 1830.
• Castelul Mikes, construit în jurul anului 1755; predecesorul său, casa de curte Béldi, este menționat încă din 1544. Castelul a fost renovat la începutul secolului XX.
• Clădirea fostei cazărmi de husari, de la marginea satului, datând din secolul XVIII.
• Casa Pünkösdi (aproximativ 1810), care găzduiește în prezent biblioteca comunală.
• Casa Gidófalvi
• Casa Temesváry, singurul exemplu de eclectism de la sfârșitul secolului XIX.
• Casa Dankó (1835)
• Casa Györbíró (1838)
• Casa Tarcsi (1826)

Contact